In cei treizeci si trei de ani de viata, Iisus i-a invatat pe oameni sa-si iubeasca aproapele, iar pacatosilor care se caiesc le-a insuflat speranta iertarii divine. Pilda Sa vie a trezit omenirea la viata spirituala, a avut menirea sa aduca pe pamant un crampei din seninul sfinteniei. Pentru a ne mantui pe noi, oamenii, de pacatul originar, El si-a primit cu resemnare suferinta. A baut cupa amarului pana la capat, fara sovaire, a patimit pentru noi, punandu-si viata in mainile Tatalui Sau Ceresc. Martore tacute ale Sfintei Sale Jertfe ne-au ramas cateva relicve, a caror adoratie cheama spre ele milioane de credinciosi. Un asemenea loc, vizitat asiduu de pelerini, se afla in Franta, la Argenteuil, o mica asezare devenita "capitala" a lumii crestine, prin tezaurul pe care-l adaposteste: Camasa lui Cristos.

Eu insami I-am simtit puterea

Ma aflam, cu un an in urma, la Paris, pentru un control medical. Mi s-au facut investigatii obisnuite, iar medicul, unul dintre cei mai reputati diagnosticieni, a dat un verdict nemilos: inceput de ciroza cardiaca. O boala cu evolutie lenta, dar... fara vindecare. Cand mi se parea ca nu mai exista nici o speranta, am auzit ca foarte aproape de Paris, la Argenteuil, se afla una din marile relicve crestine: Camasa lui Cristos. Adapostita intr-o catedrala catolica, tinta a pelerinajelor vreme de douasprezece secole, avea - pe langa o forta spirituala uriasa - si puterea miraculoasa a vindecarii.

Cu un licar de lumina in suflet, m-am hotarat sa-mi incredintez si eu viata lui Dumnezeu. Nu o faceam pentru prima oara. Rugaciunea imi daduse si pana atunci puterea sa lupt...

Am ajuns la Argenteuil intr-o dimineata de august, cand lumina verii parea sa-l fi poleit cu argint. Paradis al florilor si gradinilor, strabatut de strazi marginite cu paraiase limpezi, oraselul fremata de viata si (mi se parea?) de speranta