- Diverse - nr. 188 / 25 Septembrie, 2006 Intre cele doua tendinte majore ale gandirii chineze, confucianismul si taoismul, acesta din urma are o orientare mistica. Taoismul pune accent mai curand pe intuitie decat pe cunoasterea rationala. Contributia esentiala a taoismului consta in intelegerea faptului ca transformarea si schimbarea sunt caracteristici esentiale ale naturii. Sensul exact al cuvantului chinezesc Tao este cel de cale, de drum. In conceptia chineza, principalul atribut a lui Tao este ciclicitatea devenirii si a transformarii. Orice prefacere in natura, fie ca se petrece la nivelul lumii materiale, fie la nivelul psihicului sau al relatiilor interumane, are caracter ciclic, de expansiune, urmat de contractie. Conform acestei viziuni, ori de cate ori o stare se dezvolta pana la extrem, se intoarce si se transforma in opusul sau. Taoistii au privit toate schimbarile din natura ca pe niste manifestari ale interactiunii dinamice si complementare a doua forte polare: Yin si Yang. Aceasta pereche arhetipala s-a impus ca un concept fundamental in filozofia chineza. Tao nu reprezinta suma acestora pentru ca Yin si Yang se substituie unul altuia pe rand sau simultan, dar intr-o relatie de opozitie si complementaritate, reprezentand extremitatile traiectoriei ciclice a transformarilor. Acest fapt este ilustrat in mod elocvent de invatatul chinez Lao Tse, parintele taoismului, in lucrarea sa "Tao Te Ching", unde spune: "Odata ce Yang a atins apogeul, el se retrage, facandu-i loc lui Yin; odata ce Yin a atins apogeul, el se retrage in favoarea lui Yang". Din cele mai vechi timpuri, cele doua concepte arhetipale au simbolizat: Yin (aspectul intunecat, elementul feminin, pamantul, repausul, intuitia complexa etc.), pe cand Yang (aspectul luminos, elementul masculin, cerul, miscarea, intelectul rational etc.). Pentru o mai buna intelegere a relatiei dintre concepte