In spatiul UE s-a strecurat o specie noua: becalitropul. Este tembelul de succes al “Noii Europe”, recuperat din tenebrele “Vechii Europe” si reinventat. Intr-un moment de inspiratie, unii i-au botezat gesticulatia “extremism salvationist”. Ura ideologica de acum o jumatate de secol supravietuieste astazi in forme decazute.

Hranit cu populism bezmetic si anticultural, becalitropul ne agreseaza cu urile sale minore generate de imigranti, homosexuali sau avort. Ocazional, se manifesta anti-UE si anti-democratie.

Becalitropii prind glas in vremuri de criza economica. Cind democratia devine suspecta, apar ei, noii profeti ai haosului, cu diverse misiuni salvatoare. Cruciatii cartierului vin din pucioasa stadioanelor si din fumul suburbiilor. Incalecind, dupa caz, pe Dumnezeul catolic sau ortodox, se razboiesc, pe scurt, cu dracul. Cind dracul nu-si baga coada, desigur, si ii pune sa se lupte intre ei.

La Budapesta, in saptamana revoltei incepute in seara de 18 septembrie, s-a lasat cu oase rupte. La fel si la Bucuresti, dupa meciul Steaua-Dinamo de joi, 21 septembrie.

Fetele ciomagarilor din Piata Kossuth (printre cei mai violenti fiind identificati si suporteri ai echipei Ferencvaros, inarmati cu bate de otel) se confunda perfect cu mutrele “ultrasilor” si “cainilor” bumbaciti de jandarmi pe bulevardul Stefan cel Mare.

Ei sint acum doar o falanga din ostirea “razboinicului luminii”. Si tot ei s-ar putea inregimenta maine in armata “celor 10 mii” cu care Vadim Tudor ameninta ca va lua cu asalt CNSAS-ul.

La Budapesta, numele capeteniilor becalitrope sint Istvan Csurka, presedintele MIEP, Gyorgy Ekrem-Kemrl, nostalgic al nazistilor unguri din anii 1940 sau Imre Kerenyi, un star al mitingurilor organizate de FIDESZ. Intre ei si Gigi Becali, nostalgicul Garzii de Fier sau Vadim Tudor, Cristos-ul securisti