începem negocierile de aderare la UE, premierul Tony Blair şi-a asumat riscul de a fi perceput că vine cu o propunere penibilă în faţa colegilor săi europeni. După şapte ani, raportul începem negocierile de aderare la UE, premierul Tony Blair şi-a asumat riscul de a fi perceput că vine cu o propunere penibilă în faţa colegilor săi europeni. După şapte ani, raportul Comisiei Europene, ultimul dintr-o lungă serie, va confirma, după cum arată toate informaţiile preliminare, aderarea la 1 ianuarie 2007. Numărând contabil punctele din raport, nivelul la care a ajuns România ar putea fi considerat un triumf. O ţară a corupţiei instituţionalizate, a baronilor locali, condusă de o clasă politică în costum nemţesc, dar cu apucături fanariote s-a dat de trei ori peste cap, în trei mandate, şi a ajuns în clubul european. Domeniile sensibile, cum sunt justiţia şi lupta anticorupţie, vor rămâne în atenţia partenerilor noştri europeni, dar, după ziua de azi, problemele României în raport cu Uniunea Europeană se vor schimba radical. Veniţi la Bruxelles cu ultimul tren, în compartiment cu vecinii bulgari, pe locurile 26 şi 27, românii se vor pomeni că la masa de discuţii trebuie să-şi asume responsabilitatea de decizie pe care o conferă populaţia ţării, a şaptea din Uniunea Europeană. La Bucureşti, partenerii de guvernare se sfâşie cu naturaleţe, obrazul pupat se scuipă uşor a doua zi, trădările şi împăcările se servesc zilnic la micul dejun în loc de croissant. Politicile mari se fac la şpriţuri mici, strategiile - la cafeluţe. Hotărârile se iau după impresii, după înjurăturile din presă, după ce se zice la rubrica horoscop. Alţii au o legătură specială şi privilegiată direct cu bunul Dumnezeu, care, pe lângă ajutorul în afaceri şi fotbal, le mai dă şi câte un sfat politic. Îngrijorările europenilor nu mai privesc nici legea ANI, nici să-i convingă pe ţărani să taie porcul cu mai