Atunci când am intrat în clasă, doamna învăţătoare le-a spus retoric „cum spuneţi, copii?”, iar toată clasa s-a ridicat în picioare şi a rostit un „bu-nă-zi-ua” mecanic, ca nişte roboţi. Este ciudat să vezi nişte tineri în toată firea, cum salută ca nişte ţânci de clasa I. La Şcoala Generală nr. 14, în clasa unde de patru ani se pune în practică programul „A doua şansă”, însă mai nimic nu este chiar normal. Nici nu ar putea fi - aici învaţă tineri care au scăpat de „anormalitate” şi încearcă să-şi refacă viaţa, chiar dacă asta înseamnă să înveţe să scrie şi să socotească…
Şcoală instant - patru ani în unul
Eugenia Avram, dascălul care se ocupă de ei, are multă vechime şi experienţă în spate. Practic, ea a trebuit să conceapă o strategie de predare învăţată care să -i ducă pe elevi din clasa I până într-a IV-a într-un singur an. „Nu există nici un sistem care să fi funcţionat până acum. A trebuit să îl adaptăm în funcţie de fiecare situaţie. Important este că am obţinut rezultate şi copiii au mers mai departe", spune învăţătoarea. Fiecare zi de şcoală începe de la ora 13.00. Elevii, cam 10 la număr, plus alţi 5 care nu au apărut încă la şcoală, sunt şi ei deosebiţi. Într-o singură clasă învaţă şcolari cu vârste începând de la 10 ani şi până la 32. Pe vieţile lor se pot lipi două etichete: cazuri sociale sau cazuri medicale. Sau amândouă…
Elevii care nu
chiulesc…
Doamna învăţătoare ne-a primit fără reticenţe şi ne-a spus să luăm loc la catedră. Ne-a spus că elevii se simt aici ca într-o mare familie, „pentru 90% dintre ei singura familie”. Dascălul spune că ei vin de plăcere la şcoală şi sunt „premianţi” la Purtare. „Sunt mai serioşi, sunt cuminţi. Chiar sunt daţi exemplu pe şcoală. Dacă e să existe elevi performanţi la purtare, aceştia sunt ei”. Apoi, a trecut la prezentarea fiecărui membru al familiei. „Alexandru, 19 ani. El vi
