Dincolo de reportajele cu succes garantat, prostitutia este un fenomen economic: obiectiv, masurabil, analizabil. Datele sunt lacunare si putine, dar concluziile pot fi semnificative si multiple.
Irina din Chisinau este una dintre multele Natase. Dupa cum si Natasa din Rostov e una dintre multele Irine. Si de ce n-ar fi si Lenutza din Dorohoi una dintre multele Natase si Irine care-si imbie surazatoare clientii din vitrina de pe strada Felinarelor Rosii din Amsterdam ori li se ofera de pe trotuarul strazii Reeperbahn din Hamburg.
Cam asa isi incep ziarele occidentale articolele economice despre prostitutie, cu povestea Irinei, Natasei sau Lenutzei, date la sase ani la scoala dupa ce in prealabil fusesera abuzate de un tata betiv, si cititorul uita ca lipsesc datele statistice despre amploarea fenomenului.
Da, cifre nu prea avem nici noi, dar daca OECD a ajuns la concluzia ca prostitutia adauga la cresterea economica a Poloniei 0,2% in fiecare an, inseamna ca la romani, unde PIB-ul e mai amarat, ar trebui sa contribuie mai mult.
Si daca romancele care fac trotuarul in Franta si pestii aferenti trimit anual prin Western Union mai bine de 5 milioane de euro, sa se tot faca de pe malurile Senei, de prin Italia, Spania, Austria, Grecia, Germania vreo 30 de milioane pe an - adica 0,3% din PIB.
In fine, acestea sunt simple presupuneri, mai important este ca ne vom integra in Uniunea Europeana impreuna cu fetele noastre, care vor putea lucra cu carte de munca la Amsterdam sau Hamburg - nu ca la Bucuresti! -, si astfel va aparea o oportunitate de a recupera decalajele fata de Polonia, Cehia sau tarile baltice, care au intrat in marea lume comunitara inaintea noastra.
Ce daca nu mai exportam bunuri ale industriei prelucratoare ca inainte de 1990, fotbalisti - ca-n 1990-1995, busteni - ca-n 1995-2000, se ved