- Diverse - nr. 189 / 26 Septembrie, 2006 "Apropo de Apalina" Tiganii nu muncesc, dar cer drepturi! Pai, cum…? Sa fie foarte clar: "epoca de aur" ceausista s-a incheiat de peste 15 ani. Atunci, insa, poate mai mult decat azi, etnia rromilor - numita atunci cea tiganeasca, nimic rusinos de altfel - era favorizata sortii, pentru ca exista o reala politica "de stat" pentru "incadrarea" acestora in viata sociala. Si nimeni nu-mi poate demonstra contrariul fara a-l cataloga tendentios! Jurnalist fiind de peste 45 de ani, pot afirma, fara nici o teama de reactii adverse, ca o "grija" a dictatorului comunist era tocmai de a-i atrage pe tigani in "efervescenta constructie socialista". Omul asta, Nicolae Ceausescu, si-a stabilit - si acest obiectiv - dupa ce a fost "aburcat", de catre Ion Gheorghe Maurer, in cea mai inalta functie de partid, si, apoi, si in cea de stat. Si asa se face ca, in anul 1989, puteam spune, cel putin la nivelul judetului Mures, ca politica de "integrare" si de "socializare" a tiganilor era pe un trend pozitiv, exprimat prin reducerea considerabila a infractiunilor comise de acestia. Si iar sa judecam drept, incercand sa raspundem la intrebarea "De ce aceasta constatare personala?". Pentru ca, bine stim, "nefericitului nea Nicu'" i-au trebuit - cu toate institutiile guvernamentale consacrate acestui scop - peste 30 de ani sa-i...socializeze, pe bune, pe tigani. Sa acceptam, in ciuda unor tendinte false de reticenta, ca, in urma cu 30 de ani, copiii rromilor au fost obligati sa mearga la scoala, unde, vrei, nu vrei, au invatat si carte, si comportament adecvat. Iar cadrele didactice erau notate, la sfarsit de an scolar, dupa cati copii de rromi treceau sau nu clasa. Si indraznesc sa afirm ca, in 90 la suta din cazuri, invatatorii si profesorii isi sacrificau zilele, orele si anii pentru a-i aduce pe tigani "pe linia de plutire" normala, adica, a-i fac