Partidele lor sunt cai usor diferite de a gestiona binele comun. Biserica lor ii uneste, nu ii dezbina. Cultura lor este inca resimtita ca un suflet al comunitatii. Ecologia le tine loc de ideologie. Am avut sentimentul, in Suedia, ca traiesc intr-una dintre cele mai bune lumi create de om vreodata. Din pacate, Brucan raposand, nu ne mai poate spune nimeni in cate decenii vom ajunge si noi acolo... Va mai amintiti de "modelul suedez"? Exact, cel promovat, cu superioare bataieli din cap, de acelasi tovaras care, in exact acelasi timp, asmutea romanii unii impotriva altora si intarzia, prin salbaticia mineriadelor, cu cel putin un deceniu intrarea noastra in lumea civilizata. Statul fesenisto-roman, sinistra mutatie a statului ceausisto-roman, era din nou o inchisoare, economia se prabusea, hoardele de mineri terorizau Capitala. Partidele istorice si elitele intelectuale erau reprimate cu batele, televiziunea devenise un instrument de manipulare ce ne adusese in pragul razboiului civil. Dosarele securistilor erau arse la Berevoiesti. Inflatia era galopanta, orasele se ruinau, cainii vagabonzi se-mperecheau pe bulevarde. Niciodata, nici pe vremea dictaturii, Romania nu aratase astfel. Privind in urma, ma-ntreb acum mai putin cum am putut supravietui sub Ceausescu, cat cum am putut suporta minciuna si manipularea cotidiana, mizeria si disperarea in anii â90 sub Iliescu si-al lui partid-stat. Faptul ca dupa cincisprezece ani acest Lukasenko al Romaniei inca mai bataie superior din cap in parlament in loc s-o faca dupa gratii, faptul ca figureaza in manualele de istorie ca presedinte si nu ca exponent al unei ideologii criminale arata clar cat de mult se mai afla Romania in mainile ticalosilor trecutului.
In mijlocul dezastrului national, Iliescu vorbea superior despre aplicarea modelului suedez, aiurindu-ne cu sinergeza faptelor si cu tot soiul de implementar
