Vasile Salaru Astazi se consfinteste aderarea Romaniei la Uniunea Europeana pe 1 ianuarie 2007. Optimistii pregatesc sampania vorbind doar de beneficii, spunand ca maririle de preturi vor fi nesemnificative iar procentul intreprinderilor inchise va fi foarte scazut. Opinez ca nu va fi asa. De altfel, si in 1989 Romania a facut figura aparte fata de restul tarilor ex-comuniste, Revolutia nefiind de catifea, ci cu varsare de sange.
Fara a fi pesimist, nu pot sa ma fac ca nu constientizez ca pretul gazelor naturale si al energiei termice va exploda, devenind insuportabil pentru o mare parte a populatiei, dar si pentru colosi industriali energofagi precum Mittal Steel Galati. Minele de adancime se vor inchide in totalitate, iar lohnul, ce facea ca industria usoara sa fie pe linia de plutire, va disparea si el. Iata doar cateva dintre motivele pentru care politicienii romani au motive de ingrijorare. Extremismul, pe motive nationaliste, antieuropene, poate inflori in voie daca fortele democratice nu-si dau mana pentru a preintampina astfel de manifestari. Sa speram ca nu vom ajunge, dupa aderare, sa fim izolati precum Austria pe timpul guvernarii lui Heider.
Liberalul Calin Popescu Tariceanu e primul politician care pare sa constientizeze pericolele aderarii. Nu vreau sa cred ca doar pericolul Traian Basescu il determina sa participe activ la cafenele politice ba cu Adrian Nastase, ba cu Boc, Blaga si Videanu. In calitatea sa de premier, Tariceanu ar trebui sa demareze urgent un amplu program de dezbateri publice in care sa se prezinte beneficiile aderarii. Si sa asigure populatia ca va acorda o atentie deosebita factorului uman. Altfel, cu atatea cafele baute, ii va creste tensiunea, pulsul o va lua razna si in final boala il va determina sa clacheze politic pentru totdeauna.
Vasile Salaru Astazi se consfinteste