Poetul tradat de zeita Fortuna Societatea romaneasca pare sa-si fi uitat artistii. Si nu este vorba numai despre cei cunoscuti si iubiti de public, ci si de cei carora zeita Fortuna nu le-a zambit si nu au intrat in atentia publicului. Muritori de foame sau reprofilati in alte domenii, pictori, scriitori si muzicieni ajung sa-si tradeze talentul si muzele pentru motive care tin in special de partea financiara a vietii. Un astfel de caz este si cel al poetului Trandafir Sanpetru, de 42 de ani care, chiar daca are opt volume publicate, dar si ani buni de munca in domeniul jurnalisticii, prefera sa lucreze in constructii, ca lacatus, din motive financiare. Timp de cinci ani a condus un ziar din Faurei, localitatea in care a crescut. A avut colaborari cu diverse publicatii, printre care si comunista Scanteia. De asemenea, a facut parte din cenaclul Flacara, al poetului Adrian Paunescu, pe care il admira foarte mult si despre care spune ca i-a cizelat stilul de scris. Cu toate ca exemplele de mai sus ar putea fi considerate punctul de plecare pentru o frumoasa cariera literara, Trandafir Sanpetru a preferat frustrarea data de faptul ca nu face ceea ce il indeamna inima, ca nu scrie asa cum ar trebui sa o faca, si a ales munca de lacatus. Pentru a ne explica motivele trecerii de la functia de director de ziar la cea muncitor in constructii, dar si felul in care sunt vazuti artistii, Trandafir Sanpetru a acceptat sa ne acorde un interviu.Cum v-ati descoperit chemarea catre poezie?Scriu inca de la 14 ani. Am participat atunci la un concurs de poezie din Piatra Neamt unde am luat locul I. Am activat in cenaclul Flacara timp de sase ani. Acolo mi s-au cizelat unele poezii. Am fost cenzurat, apoi publicat, asa cum era pe vremea comunistilor. In 1991 am scos pe piata primul volum de poezie, "Suflete inghetate", la Galati. A fost primul din cele opt volume pe care le-am publ