Cu papucii prin desert.in cautarea retetei perfecte Cu papucii prin desert.in cautarea retetei perfecte
Pentru ca nu-i suficient ca deja ma doare ficatul dupa ce-am vazut fotografii din caravana de anul trecut (de ciuda ca n-am fost acolo!), domnul G...rard LuIon, vinovatul principal pentru abia infloritul meu icter mecanic, dar si pentru caravana cu pricina, mi-a rasucit cutitul in rana! Ca sa plece mai impacat, cu cateva zile inainte de a da lumii papucii (prin desert, fireste!) m-a invitat la un pahar de vorba si-o duzina de povesti dupa care sa te lingi pe degete. Iar eu, ca sa nu sufar singur, ti le pasez tie mai departe. Iar de te-apuca si pe tine ficatul, da-i cu ceai hepatic!
"In cultura franceza, gatitul are semnificatii ce depasesc asigurarea supravietuirii, pe care o identificam de multe ori cu sintagma «painea zilnica»", incepe bland Gerard, desi pe mine ma cam inteapa deja in dreapta. "E o chestiune chiar culturala. Pentru mine, o data ce am o sotie romanca, si care in plus este si o mare amatoare de vinuri, branzeturi, fructe de mare, amestecuri «sal...-sucr...», care pentru mine sunt baza culturii culinare franceze, chestiunea asta capata si o dimensiune practica. E o placere sa gatesc pentru un astfel de om", adauga dupa o pauza. Cu ochi de chirurg, compara cateva scule de bucatarie. Alege si-si reia lucrul.
BUREBISTA, LE CHEF. "Dar dovada suprema a importantei culturii culinare in viata francezilor a fost atunci cand sotia mea a cerut cetatenie franceza", prinde a-mi povesti plin de seriozitate Gerard. Dincolo de ton ghicesc o istorioara amuzanta.
"Consulul Frantei de atunci a intrebat-o ce-i place mai mult din bucataria frantuzeasca. A raspuns, fara ajutorul meu, «vinuri si branzeturi»⦠Raspunsul a fost cel asteptat. A primit cetatenia!"
"Daca ar fi spus «un sprit de Chablis alb» - si exista cineva l