CRONICA DE RESTAURANT Desi poarta numele sever al celebrei inchisori pariziene, restaurantul "La Bastille" nu face deloc trimitere la istorie. Discret insurubat in decorul strazii, localul e o descoperire interesanta pentru cautatorii unui pranz rafinat si contemporan, servit dupa alte reguli decat cele obisnuite. Interesant este ca bucataria franceza si-a trimis la "Bastilia damboviteana" cateva feluri de mancare capabile sa indrepte gusturile noastre balcanizate, dar sa corespunda si unui buzunar numai pe jumatate plin.
Ferit, asadar, de snobismul unui meniu aristocrat, am comandat, in cochetul salon pentru pranz de la parter, antreurile si felul principal. Intimitatea conventionala propusa de ospatarita cu aer de studenta la franceza m-a incurajat sa iau, mai intai, o supa de rosii cu busuioc proaspat si parmezan crocant, servita, dupa regulile clasice, rece. N-are rost sa spun ca busuiocul si parmezanul au ceva complementar in combinatia lor neatinsa de focâ¦
Din extazul primei gustari m-a scos, in continuare, portia de melci de Bourgogne cu unt de usturoi si patrunjel: o capodopera multiplicata cu 12, fiecare cochilie dovedindu-se o incercare pentru papile, dar si un test de iscusinta in manuirea clestisorului special. La drept vorbind, delicioasele esantioane de carne puteau fi scoase inainte din cochilie, dar ce efect ar mai fi avut felul asta de mancare caruia, la noi, nu i se prea da atentie? Bucataria franceza are la baza tocmai acest rafinament spectacular, tradus si prin denumiri de mancare scrise, uneori, pe cate trei randuri.
Rata e unul dintre simbolurile gastronomice ale Frantei si din acest motiv, n-am ezitat sa comand un "Duo de Canard", compus din pulpa fondanta si piept la gratar, cu sos de Porto rosu, insotit de o salata cu branza feta, oregano, tartar de rosii si piept afumat de rata, decupat in felii foarte fine.
Una pe
