- mesaj de la demonstranţii maghiari -

O nouă dimineaţă, liniştită, la Budapesta, de data asta cu mai mult soare. Ritmul cotidian al oraşului, cu turiştii care trec podul în Buda, spre castel, şi cu funcţionarii înghesuiţi în maşini, spre birouri, nu lasă impresia că ceva ieşit din comun se întîmplă. Sunetul unei maşini de poliţie rupe monotonia şi visarea şi te întoarce cu cinci ore în urmă, în miezul nopţii. Budapesta e un oraş sub asediu, iar societatea maghiară, o multiplă factură.

Anatomia Pieţei

Mitingurile din Piaţa Parlamentului încep în jurul orei 18,00, adică după orele de program. Oamenii se adună treptat şi pe la 22,00 manifestaţia atinge apogeul. Familii cu copii de mînă, tineri, bătrîni, cerşetori. Cei mai mulţi poartă steaguri, pancarte sau fac poze. E greu de spus care steag e mai frecvent: cel al Ungariei de azi, al Ungariei dintre cele două războaie sau steagul imperial. Toţi îl înjură pe prim-ministru şi îi cer demisia. Aplaudă cînd e cazul, fluieră cînd se enumeră "realizările" Guvernului şi cîntă folk patriotic. Pe margine, o lume pestriţă. Micii comercianţi de bere, covrigi, popcorn şi cîrnaţi băgaţi în pîine. Turişti care fac poze şi nu înţeleg nimic. Motociclişti fioroşi, gură-cască, trecători. Au apărut şi jurnalişti: polonezi, cehi, slovaci, nemţi. BBC-ul era deja prezent. Ziariştii români de la Prima au luat cîteva imagini, au fumat o ţigară şi au plecat obosiţi, dar fericiţi, să caute un loc unde să bea o bere. În spatele gardurilor de protecţie şi al scenei, se află un cordon firav de scutieri plictisiţi. Ştiu că la Parlament nu o să se întîmple mai nimic şi că acţiunea va fi undeva prin oraş, peste cîteva ore. Mirosul de fasole preparată pe un aragaz militar vechi îmi aduce aminte de iarna portocalie din Ucraina, unde am fost observator la alegeri. Cerşetorii şi bătrînii dau roată ademeniţi de miros. Se zvoneşte că