In anii ’90, numele dirijorului Cristian Badea a inceput sa devina tot mai familiar celor care fie ascultau la Radio transmisiunile directe de la Metropolitan, fie aveau posibilitatea sa achizitioneze CD-uri cu inregistrarile sale la pupitrul unor ansambluri de prestigiu – multe dintre acestea fiind incununate cu premii importante (preluarea live a spectacolului cu opera Antoniu si Cleopatra de Barber a obtinut Premiul Grammy). Multi dintre muzicienii nostri isi aminteau insa de Cristian Badea ca de fostul lor coleg… violonist, plecat cu o bursa de studii la Bruxelles, devenit apoi o personalitate in lumea sefilor de orchestra. Spre marea mea bucurie, l-am intilnit pe Cristian Badea la Viena, in zilele in care pregatea productia cu Povestirile lui Hoffmann de Offenbach, moment de referinta marcind debutul sau la Staatsoper, dar si prima colaborare a regizorului Andrei Serban cu renumitul teatru liric, o realizare pe care am aplaudat-o entuziast, in 20 decembrie 1993, asemeni publicului ce invada sala, ovationind apoi timp de 45 de minute la finalul unei premiere apreciate ca fiind cea mai reusita din ultimele decenii.

Dupa extraordinarul succes semnat de cei doi romani, dar si de Placido Domingo sau Natalie Dessay, am vorbit indelung cu Cristian Badea, de la care am aflat detalii despre traiectoria sa artistica spectaculoasa. La Bruxelles, a inceput studiul artei dirijorale, perfectionindu-se apoi la celebra Mozarteum – Salzburg, unde a avut sansa sa lucreze si cu legendarul Herbert von Karajan. Stabilindu-se la New York, a devenit student la faimoasa Juilliard School, unde principalul sau mentor a fost Leonard Bernstein, cariera sa conturindu-se apoi cu pregnanta. A aparut la pupitrul unor orchestre importante, a dirijat timp de noua ani la Metropolitan, colaborind astfel cu cei mai mari solisti ai lumii. Dupa cum mi-a spus, chiar el „l-a adus“ pe Andre