Se întîmpla în America, pe vremea în care Coca-Cola se vindea în apoteci, iar blugii abia îşi extinseseră uzul, de la nădragi marinăreşti, la salopetă de miner. Pe atunci, David McConnell, iubitor de Shakespeare şi apostol entuziast al clasicismului englez, vindea cărţi din poartă în poartă, după un sistem care - la ei acolo - a fost dintotdeauna socotit foarte onorabil. Banii din vînzarea cărţilor ar fi trebuit să îi asigure studiosului David plata colegiului la care era înscris.

Afacerea mergea greu. Oamenii nu se dădeau în vînt după cărţi, nici atunci. Oricîtă muncă de lămurire ducea David (ba cu înălţarea spirituală, ba cu educaţia copiilor, ba cu prietenul omului - cartea, ba cu trăitul mai multor vieţi...), abia dacă reuşea să plaseze o mică parte a rafturilor sale acelor americani dintr-o bucată, care se mărgineau la răsfoitul Bibliei. Dar David McConnell avea un prieten chimist, mai puţin întreprinzător, dar mai norocos în domeniul lui. Acestuia, după mai multe combinări de substanţe, îi reuşiseră nişte pomezi şi nişte poţiuni care păreau să le tenteze tot mai mult pe cucoanele din zonă... Era vremea în care nici cosmetica nu se desprinsese de farmacie, nici femeile din puritana Americă nu se dădeau în vînt după sulemeneli.

Librarul comis-voiajor a avut atunci o idee. Ce ar fi să ne îmbinăm interesele? - i-a propus prietenului cu eprubete. Şi iată-l pe David McConnell perindîndu-se din nou, din uşă-n uşă, de data asta vînînd mai cu seamă clientela de sex feminin, cu cărţile într-o mînă şi flacoanele de cîrmîz în cealaltă. - "Iată cărţile, sînt nemaipomenite etc., dar asta nu e tot: dacă le cumpăraţi, veţi primi cadou o senzaţională alifie împotriva negilor..." Era ceea ce se numeşte azi în marketing un cross-promotion, o promoţie încrucişată între doi producători, între două interese, între două segmente de piaţă.

Unii dintre noi se pot