resedintele Basescu scoate adesea pe tapet problema spinoasa a cercurilor de interese care fac jocurile unor oameni de afaceri. Ba nu se sfieste sa dea si indicatii, fara sa aiba prerogative constitutionale in acest sens, menite sa urneasca anumite cercetari catre o persoana sau alta.

Serviciul Roman de Informatii, la raportul de bilant de an, reitereaza aceeasi problema spinoasa, dar nimeni nu ia taurul de coarne si nu arata cu degetul catre o persoana sau alta.

Singura, presa, neavand nici pe departe capacitatea si mijloacele de investigatie ale institutiilor mai sus mentionate, pune degetul pe rana, aratand ce fel de afaceri fac unii sau in ce directie fluiera arbitrii (si mai ales din ce cauze?).

In Romania ultimilor 15 ani totul a fost de vanzare, totul a avut un pret. Nimeni nu si-a pus intrebarea de ce majoritatea rapoartelor agentiilor de analiza financiara tot repeta cu indaratnicie faptul ca economia de pe plaiurile mioritice nu e nici pe departe una de piata, ci mai curand una, parafrazandu-l tot pe presedintele Basescu, una de cumetrie.

Chiar daca ne-am pus pentru multi ani drept paravan sloganul "nu ne vindem tara", in realitate cine a avut bani a cumparat cand a vrut, cum a vrut si ce a vrut. Nu de putine ori, oameni importanti ca Andrei Siminel sau Gratiela Iordache, ca sa dam doar doua nume de referinta, s-au aflat atat in postura de a face regulile, cat si in cea de beneficiar, pentru ei sau firmele administrate.

Aceasta reteta a succesului a adus nu milioane, ci miliarde de euro. Si ce paravan mai bun poate exista pentru a ramane in umbra decat o firma off-shore, cu sediul pe vreo insula din paradisurile fiscale, cele fara taxe si impozite si care nu solicita identificarea actionarilor?

In ultima perioada, puterea acestui tip de constructii financiare a ajuns atat de mare i