„Un’ te duci tu iepure? in de pestere. Un’ te duci tu sfecla? La trei si paispe“. Pai, pe un’ sa fie iepurele asta de la citit pe Nichita si vrea-n pestere? La Zoo. Si Zoo? Vizavi de pesterele Q30, cam cum cobori de la Terasa Gospodinelor, pina dai in drumul mare. Ei… Gospodinele de peste vale de Pietricica, aia unde se suie doar cocotat pe Pisicuta, daca vrei sa intri in istoria literaturii. Dar iepurele-spectator, gonit pe Bistrita-n jos de vreun Pe(Se)Dos cu tot cu mito(ca)mania care l-a obligat pe Corneliu Dan Borcia sa isi ia fantazare in spinare si, ca sa nu se piarda de tot duhul Teatrului Tineretului, sa inventeze ceva ca sa se reinventeze teatrul sub aceeasi Pietricica? Pai, daca jupan Calistrat putea calari pe Pisicuta, cit era ea de iapa, de ce iepurele-spectator, dar si cel actor nu ar putea calari pi Buni, cit ar fi ea de scenuta sau de bunicuta? Fiindca, daca π e semn de cerc si de perfectiune, va sa zica, Buni mai trebuie si ea violata din cind in cind, si-apoi doar namolul si violul mai dreg reuma si rolul.
Las’ ca Buni asta de scindura se fezandeaza prea ades in pintecele atentatorului la scufite, de nici nu mai stii bine daca esti pi Buni ori pi big bad wolf. Ca sa rezolve dilema, Corneliu Dan Borcia a trecut peste drum de parcul zoologic, in hruba incotosmanata de cursul veacurilor a Clubului Q30, pentru o zoo-grafie a animalutelor mundane in piele de om. Si a inventat teatrul particular π Buni. O vreme si-a antrenat publicul cu spectacole invitate si, la sfirsit de primavara si acum, la inceput de stagiune, a gasit destui parteneri cu chef de a se preumbla pi cvadratura cercului, pentru a intra pi buni intr-un repertoriu cum scrie la carte (cu litere grecesti, latinesti, teatralicesti ori cum or mai fi ele sa fie). Asa ca o sama de prieteni precum Rifil ori Plantavorel au sarit sa ajute Asociatia PiatrArt sa produca underground de-a
