- Editorial - nr. 191 / 28 Septembrie, 2006 In sfarsit, dupa atatea emotii si scenarii pesimiste, avem confirmarea oficiala a acceptarii Romaniei si Bulgariei in marea familie a popoarelor Europei cu incepere de la 1 ianuarie 2007. Conducatorii Uniunii Europene s-au dovedit intelepti si, in cele din urma nu s-au lasat influentati de acele voci perfide, neprietene, fie ele chiar vecine, care ne-ar fi dorit inca multa vreme in afara sistemului, pentru a-si satisface vechile lor pofte hulpave. Faptul ca arhitectura si constructia Uniunii Europene vine din adancuri si se indreapta spre departe este clar dovedit si cu acest prilej, cand nevoia de intregire a Europei devine prioritara in fata oricarui alt argument de circumstanta. In competitia tot mai acerba cu celelalte entitati geopolitice: Statele Unite, China si India, Islamul; Europa nu mai are timp de pierdut, faurirea edificiului ei la nivel continental fiind o problema de cea mai mare stringenta. Acesta este principalul motiv pentru care atat Romaniei, cat si Bulgariei li se iarta toate pacatele si, chiar insuficient pregatite, li se da unda verde la intrare, in speranta ca inauntrul sistemului progresul si modelarea vor fi mai bine infaptuite decat in afara lui. Pentru acest moment istoric, de-a dreptul urias, a carui evaluare mai corecta o vor putea face abia urmasii nostri, romanii au toate motivele sa se bucure. In cele din urma suntem europeni suta la suta, si cu acte in regula, iar in acest moment nota de intrare pare mai putin importanta decat faptul insusi. Gloria picatului cu succes nu ne-ar fi fost de folos la nimic. La acest capitol al performantelor, daca altii au trecut cu vederea, noi avem foarte multe lucruri de spus, iar initierea de dezbateri pe aceasta tema este foarte indicata, chiar cu riscul de a ne reduce din placerea momentului. Intrebarea capitala pe care ar trebui sa ne-o adresam este dac