La ultima sedinta de Guvern, premierul Tariceanu si ministrul sau de finante ar fi avut motive sa se ia cu mainile de cap. La schita de buget pe 2007 peste jumatate din cele noua importante institutii publice care-si aproba singure bugetul au cerut suplimentari uriase, in buna masura generate de cheltuielile de personal. In ordine, aceste institutii ar fi Senatul, Camera Deputatilor, Inalta Curte de Casatie si Justitie, Curtea de Conturi si Consiliul Superior al Magistraturii. E greu de presupus ca parlamentarii si magistratii o duc de azi pe maine. Dimpotriva, dincolo de lefurile ca atare - oricum, substantiale - o acumulare de sporuri, unele de-a dreptul fistichii, le-a dus veniturile lunare, in unele cazuri, chiar peste cele ale ministrilor. E drept, in justitie exista segmentul personalului auxiliar, defavorizat ca salarii, dar se pare ca nu acesta provoaca insomnii Executivului. O serie de ministere s-au repezit si ele sa revendice sume imense, in plus fata de cele propuse. MApN vrea inca 1.703 milioane RON, SRI mai cere 866 milioane, ba pana si Finantele mai vor 341 milioane RON. Asta in contextul in care schita de buget prevede pentru Invatamant 4,92 % din PIB, cu mult sub 6%, cat prevede legea, prefigurandu-se astfel noi convulsii in domeniu si anul viitor. Una peste alta, revendicarile, acceptate, ar duce deficitul bugetar la 10,1% din PIB, fata de doar 2%, cat e limita maxima admisa. De unde s-ar scoate diferenta? Cum ar putea fi mai mare tortul din care tocmai cei care si pana acum au avut felii groase vor sa se indestuleze si in 2007? Simplu. Prin noi taxe si impozite, suportate in proportie covarsitoare de firmele private si de angajatii lor. Adica de acea zona a economiei pe care guvernantii o tot jumulesc, sustinand ca o incurajeaza.