Noi – sintem – pe drum. Un enunt simplu, veti spune. Ei, nu-i chiar atit de simplu. Cu „noi“ termin repede. Noi, sefistii. Pare restrictiv termenul, pentru ca ii cuprind aici si pe amatorii de SF, si pe cei de fantasy, chiar si pe pasionatii de horror. Mai sint cei pentru care fantasticul inglobeaza toate aceste cazuri particulare. impreuna alcatuiesc o comunitate (si la noi, ca in orice tara) pentru care se scriu carti, pentru care se publica, pentru care apar reviste etc. Cu verbul deja situatia se complica. Sintem? Cum adica „sintem“? Nu e foarte clar, daca ne gindim la fandom, la manifestarile acestuia (organizate) din urma cu zece-douazeci de ani. Pe vremea aceea existau cenacluri, existau conventii, o data pe an conventiile nationale. Cu sute de participanti, cu premii, la fel cum se intimpla peste tot. Ba chiar se participa (tot organizat) la conventii eurpene si mondiale. De vreo zece ani insa toate astea au luat sfirsit. Cenaclurile au disparut, iar cele ramase abia daca reprezinta o zecime din numarul celor care au existat cindva. Au aparut forme noi de coagulare a fanilor, listele de discutii si forumurile, cu peste o suta de participanti.
Dar nici aici activitatea nu mai este atit de intensa cum era altadata. Au aparut cenaclurile virtuale (am vorbit in mai multe rinduri despre www.atelierkult.com), o forma de existenta mai puternica, zic eu, decit cenaclurile traditionale, tocmai datorita deschiderii nationale (si internationale, cita vreme o parte din scriitorii nostri de F&F s-au stabilit in strainatate, dar continua sa scrie in limba romana, continua sa tina legatura cu cei ramasi in tara). Au aparut, in ultima vreme, blog-urile. Fie ele „specializate“, create de fanii fenomenului F&F, fie ele generale, despre carti, in care se comenteaza si volume apartinind genului. Si aici observam una dintre tendintele de ultima ora (chiar o fi de ul
