Nedumeririle sau indignările exprimate aici şi controversele pe care ele le-ar putea isca nu sînt de natură estetică.
Hai să zicem: nu numai. Ele caută să îndeplinească o funcţie de care un oraş civilizat nu se poate lipsi, aceea de a semnala ce trebuie păstrat din moştenirea de clădiri a trecutului, mai ales cînd aceasta este ameninţată. Pe tema asta am publicat de altfel o antologie de texte, tocmai pentru a furniza reperele pe care se pot sprijini cele două politici care se confruntă, cea conservatoare şi cea revoluţionară. Cartea se cheamă Bucureşti - istorie şi urbanism, Editura Dominor, 2001.
După cum spuneam săptămîna trecută, construcţia care se ridică alături de catedrala romano-catolică din Bucureşti a stîrnit proteste vehemente. Ea a provocat chiar o intervenţie diplomatică neobişnuită, o scrisoare a cardinalului secretar de stat al Vaticanului către preşedintele României. Cu toate acestea, ultimul cuvînt n-a fost încă rostit şi el este aşteptat din partea justiţiei. Poate că, de aceea, n-ar fi de prisos să se aducă la cunoştinţa publicului în ce condiţii s-a luat hotărîrea în jurul căreia se desfăşoară disputa.
E vorba de o suprafaţă de 186 m2 situată la Est de biserica Sf. Iosif, un teren viran pe care nu s-a construit nimic de două sute de ani. În 1996 a apărut ideea de a plasa acolo un imobil de 50 m înălţime. Deşi respinsă, ea revine după doi ani în forma unui proiect al SRL-ului Millenium Building Development care, de astă dată, propunea o clădire de 75 m înălţime, cu 4 subsoluri, parter şi 19 etaje. Surprinzător, avînd în vedere evoluţia ulterioară, acordul monseniorului arhiepiscop Robu a fost obţinut şi s-a manifestat prin scrisoarea de la 19 noiembrie 1999, adresată ministrului de atunci al Culturii, Ion Caramitru. La acea dată, în afară de funcţia sa principală (birouri şi comerţ), imobilul urma să aibă şi o destinaţie cul
