La câteva luni până la intrarea în Uniunea Europeană, Braşovul se poate lăuda că stă bine la capitolul Integrare. Avem un euroobservator, mai vine din când în când şi ministrul Anca Boagiu să ne laude, investitorii străini ne dau târcoale – practic recuperăm în viteză distanţa până la Europa. Progresele secolului XXI se văd la fiecare colţ de stradă, asta dacă nu mergi până la periferie. Acolo, mai exact pe „coasta” Bartolomeului, la poalele pădurii, atmosfera secolului XVIII este animată cu etnici rromi. Demersul Primăriei de a demola construcţiile neautorizate i-a zgâlţâit pe ţiganii aciuaţi prin zonă şi a adus în faţă problema integrării minorităţilor.
Problemă majoră: mama minoră, tata minor, fraţii minori
Pe coasta dealului de la capătul străzii Carierei s-au ridicat câteva coşmelii în care viaţa se desfăşoară ca în secolele trecute. În una dintre ele locuiesc 10 inşi. Responsabilii casei sunt minori, Loredana Gândac şi Damian Ciuraru. Sunt căsătoriţi şi pretind că au împlinit vârsta de 20 de ani, deşi au trăsături de copii. Singura persoană majoră este invalidă. Restul „casei” sunt fraţii lui Damian: mezinul Leu, de numai 2 ani, Pamela - de 4 ani, Sebastian – 6 ani, Cristor - 8 ani, Cerasela - 11 ani, Marius – 10 ani, Baba – 14 ani, Robert de 26 de ani.
7 sunt „cetăţeni polonezi”
„Mai am şi alţi fraţi, da nu mai ştiu cum îi cheamă. Sunt 5 la număr şi locuiesc în Italia. 7 dintre fraţi au certificat de naştere de Polonia. Acolo au fost născuţi”, spune Damian, tânărul „tată”. Casa unde locuiesc „cetăţenii polonezi” nu are apă, canalizare, ca să nu mai vorbim de alte utilităţi moderne. Mama micului „tată”, Elena Argentina, care a reuşit să dea dovadă de o prolificitate maternală greu de imaginat, nu i-a uitat. „Este în Italia, la muncă. Stă acolo trei luni, după care vine, apoi iar pleacă”, spune Damian.
„Este
