De cele mai multe ori, o poveste buna incepe cu o cafea. Stiau asta si scriitorii, dar si oamenii de vaza ai Bucurestiului interbelic. De pe la 1900 si pana dupa cel de-al doilea razboi mondial, au existat multe cafenele in Bucuresti, cele mai luxoase aflandu-se pe Calea Victoriei: Bulevard, Otetelesanu, Cafe francaise, Imperial, Regal, Union, Capsa, Riegler, Kubler, High life, Brasserie de la Paix.
Dupa o perioada in care cafenelele bucurestene (a la francaise) nu si-au mai indemnat clientii la sueta, acum cele mai noi localuri de acest tip din capitala isi propun din nou sa "adune oameni", sa creeze comunitati si tabieturi legate de cafea.
Parol! ca te iubesc...
La Parol Cafe te simti ca intr-un mic salon de epoca. Localul, situat intr-o casa veche (de pe la 1800) pe strada Amiral Urseanu, se remarca prin simplitate. Privita de afara, casa (mult mai scunda decat vilele de pe acea strada) varuita in alb nu pare a fi o cafenea. Insa, odata intrat, te imbie o aroma de scortisoara si frisca intr-un decor cald de culoarea pergamentului vechi. Si, privind pe fereastra, ai putea sa juri ca zaresti o mahala din vechiul Bucuresti.
"atmosfera. lume buna, anii 1930 si nu numai. cafea. buna. ceai. prajituri. discutii si afaceri. limonada. si iar atmosfera. de la 9 si jumatate pana pe la miezul noptii. muzica. iar cafea. parol!". Asta scrie pe meniul casei si cafeneaua chiar se tine de cuvant. Pe langa specialitatile pe baza de cafea, cum ar fi "catifea" si "parol", mai sunt "amestecurile", cateva dintre ele numite cu talc - "conas" si "epoque". Nu lipseste absintul ("pentru oameni dezinhibati"), tot un element cheie al perioadei interbelice. Muzica frantuzeasca din anii '30 se imbina cu discutiile de afaceri, iar decorul aproape minimalist, cu lemn si nuante vanilate, evidentiaza tablourile din expunerile vernisate aici in fiecare luna. Si, oricat
