Horia Garbea este unul dintre cei mai prolifici autori din generatia '90, profitand la maximum de climatul liberal castigat dupa 1989. Scrie piese de teatru, romane si povestiri, compune versuri, comenteaza carti; si are o activitate publicistica intensa, inviorand coloanele diferitelor publicatii cu articole de o mare varietate, de la texte literar-gastronomice la glose savante, de specialist in bridge.
Ubicuitatea scriitorului se vede fericit instrumentalizata in romanul Crime la Elsinore*, o incursiune plina de verva si umor in lumea teatrului romanesc, cu scenele, conflictele si culisele ei. Dramaturgul care stie tot si panorameaza, cu un ochi rau, acest univers pestrit si pitoresc este unul si acelasi cu prozatorul care facea, prin romanul Caderea Bastiliei (1998), o cronica acida a vietii literare bucurestene. Cele doua carti sunt complementare si, pana la un punct, asemanatoare. Aceeasi cursivitate narativa si aceeasi malitie ucigatoare, constituenti de baza ai unor fictiuni inspirate copios din realitate, desi autorul se jura ca... orice oglindire, similitudine, coincidenta sunt pur intamplatoare.
Diferenta este data de echivalarea personajelor fictionale cu cele reale. Caderea Bastiliei era un roman cu cheie, prozatorul fixand mai multe victime din lumea literara damboviteana si modificandu-le putin numele, astfel incat cititorul mai avizat sa faca fara efort suprapunerea. Hazul era, in primul rand, unul al identificarilor. In schimb, in Crime la Elsinore autorul topeste mai multe identitati, personalitati si nulitati din teatrul autohton, obtinand nu atat indivizi, cat tipuri umane. Elementele si aspectele particularizatoare lasa loc celor generale: intr-unul sau altul dintre eroi descoperim o anumita categorie socio-profesionala si un mod de afirmare pe marea scena a Romaniei postrevolutionare. Regizorul Ivan Cosma, directorul Teatrului Nationa
