Radu Andriescu şi Linda Maria Baros sunt doi tineri autori care exploatează, înainte de orice, codurile de comunicare ale poeziei. Înainte adică, uneori, de a sonda însăşi poezia. Convinşi, în subtext, de analogia aproape tehnică dintre meticuloasa construcţie a unor sintaxe personale şi fineţea îmbinărilor arhitectonice, ei îşi structurează volumele în jurul unor concepte-cheie, preluate de altminteri, în titluri: Punţile Stalinskaya (Editura Brumar) şi Casa din lame de ras (Editura Cartea Românească). Potrivirea aceasta nu e nici o simplă găselniţă, nici o întâmplare de trecut cu vederea. Dimpotrivă, merită apreciată orice asemenea intenţie de formulare a unor inginerii textuale la puterea a doua. Precizarea canalului de comunicare înseamnă o metodă civilizată de luare în posesie. Pe ce perioadă şi cu câtă îndreptăţire, rămâne să aflăm.

Punţi

Membru al celebrului club ieşean care lansa, în 2002, antologia oZone Friendly (alături de Ovidiu Nimigean, Dan Lungu, Dan Sociu, Constantin Acosmei, Dan Ursachi ş.a.) " Radu Andriescu pare genul de scriitor care, pentru a se exprima, se foloseşte de tot ce are la îndemână. Iar aceasta, la un prim nivel, e deja o formă de poezie. Evident, o poezie cu obiecte, nu una a obiectelor, doldora de prieteni, deşi nu întotdeauna prietenoasă. Peste care se depun câteva straturi de fals lirism. Ca să înţelegem ce înseamnă punţile Stalinskaya, putem improviza încontinuu sau cita selectiv. Simplificând: un act de comunicare emoţională reuşit, bilateral, complet, indiferent că se petrece de-a lungul unui drum ocolit, că e pasat în grabă printr-un apel telefonic, prin e-mail sau printr-o circulară. Punţi de toată mâna, de la firave dialoguri până la marele baraj de la Assuan.

La fel de arbitrar numit ca şi corpurile româneşti ale lui Răzvan }upa, şi într-o oarecare măsură de