Banchetul sau Calea spre Momfa; Richard al III-lea se interzice Nu fiindca ar suferi neaparat de sindromul reintemeierii, Maria Adriana Hausvater, tanarul director general al Nationalului timisorean, si selectionerul unic Cristina Modreanu si-au propus sa opereze modificari in modul de concepere a Festivalului dramaturgiei romanesti, care, in vremea din urma, dadea ingrijoratoare semne de oboseala. Gazda si principal organizator al celei de-a XII-a editii - care s-a consumat la Timisoara intre 16 si 24 septembrie -, Teatrul National "Mihai Eminescu" s-a gandit, nu fara temei, sa profite de ocazie pentru a face un nou pas spre repozitionarea sa in viata culturala a orasului. Astfel
s-ar putea explica cooptarea in staff a unor intelectuali de frunte - de care, slava Domnului, urbea nu duce lipsa - sau completarea ofertei teatrale cu o serie de concerte sustinute tarziu, in noapte, de nume prestigioase.
Dar cum festivalul e, in principal, unul de teatru, fireste ca centrul sau de interes l-a reprezentat portofoliul de spectacole. Un portofoliu generos, caruia i se pot aduce putine reprosuri. Selectionerul si-a respectat promisiunea de a opera distinctii nu "pe baza de generatie si geografie", ci "numai pe criterii de valoare", izbutind deopotriva sa creeze "un echilibru intre viziunea regizorilor romani consacrati si cea a tinerilor creatori, cu totii interesati, in maniere diferite, de aducerea in scena a creatorilor autohtoni". Care autori poarta nume dintre cele mai onorabile, pe afis regasindu-se Caragiale si Mihail Sebastian, Alina Nelega si Stefan Caraman, Matei Visniec ori foarte tinerii Gianina Carbunariu, Nicoleta Esinencu, Vera Ion si Peca Stefan. Geografia s-a extins atat de tare incat oferta a cuprins si excelentul spectacol cu Scaunele, regizat de Victor Ioan Frunza, in fabuloasa scenografie a Adrianei Grand, la Teatrul German de Stat
