Nu a trecut multa vreme de cand am vazut in metrou trei doamne citind cu sufletul la gura "Diavolul se imbraca de la Prada" al lui Lauren Weisberger. Incurajat de experienta Bridget Jones, am zis ca ma pot expune linistit la un alt reprezentant de seama al curentului "chick lit" (adica literatura pentru. .. doamne, ca sa nu traducem intru totul exact). Am citit, nu mi-a placut in mod special, asa ca am asteptat sa apara filmul cu acelasi nume.
Dupa cateva episoade din "Sex and the City" ("Totul despre sex"), regizorul David Frankel a continuat (foarte logic) cu aceasta poveste din lumea revistelor de moda, in care la loc de cinste este dilema daca merita sau nu sa-ti vinzi sufletul diavolului, fie el si imbracat de la Prada. Astfel, Andrea Sachs (Anne Hathaway), proaspat absolventa a unei facultati de jurnalism, are sansa de a se angaja ca asistenta a formidabilei Miranda Priestly (Meryl Streep), cea care taie si spanzura la influenta revista de moda "Runway". Desi toata lumea ii spune ca a pus mana pe o slujba pentru care "un milion de fete ar ucide", Andrea, acum ratusca prea desteapta si prea urata (dupa standardele redactiei) a revistei, ezita intre "runway" si "run away" din cauza cinismului si severitatii proverbiale a Mirandei. Si, desigur, din cauza marii diferente dintre jurnalismul responsabil si angajat pe care si-l doreste si fojgaiala sclipicioasa din lumea modei, in care esti un proscris daca mananci mai mult de o maslina pe zi.
Cu un ritm destul de alert si cu o Anne Hathaway foarte credibila, filmul lui Frankel este mai degraba o suma de sarcini care mai de care mai greu (daca nu imposibil) de realizat din partea Mirandei si de lamentari ale lui Andrea, care face tot posibilul sa se integreze in redactie si sa atinga standardele (la fel de imposibile) ale Mirandei.
Totul in timp ce etaleaza toalete si tinute (sau "outfit-uri"?) to
