Dan Goanta a fost omul pe care v-ati fi dorit sa il cunoasteti. A avut grija sa nu se intimple asa. Unul dintre cei mai cuprinzatori gazetari romani - si, cu siguranta, singurul lipsit de orgolii - Dan Goanta s-a ferit cu atentie. N-a vrut sa fie nedrept cu o buna cuviinta pe care n-o mai ia nimeni in seama.
A facut, de la un cap la altul, reviste, a inventat, organizat si vorbit la radiouri, a bucurat o mina de prieteni, cu un umor pe care Hasek l-a scris anume pentru el.
Fiind insa un om lipsit de intelesul raului si al ambitiei reci, un hippy reparat de naivitate, un muzeu mereu deschis al jazz-ului si al rock-ului, o colectie umblatoare de idealuri si reviste americane, un enciclopedist cuminte care visa sa aiba un radio intr-un catun de preerie, un modern sub care traia o buna crestere batrina, - Dan Goanta a trecut fara sa lanseze trasoare.
Epoca vedetelor, a informatiei vulgare si a setei de vilva l-a amuzat. Ea a avut grija sa il dea la o parte. El nu s-a suparat. Desi a fost calcat in picoare. A somat. A trait mizer si n-a cerut ajutor. A murit in zorii zilei de vineri rapus de un atac cerebral masiv, la numai 50 de ani.
Daca ar afla ca se vorbeste de el, astazi, la radio si televiziune, ar conchide, cu ironie, ca „e o zi fara subiecte!”.
A venit timpul sa cerem socoteala: acest soi rar de oameni se pierde prin nebagare in seama. Faptele vietii lui Dan Goanta spun ca in el s-a strins tot ce avea mai bun de dat Romaniei o generatie care s-a pastrat si s-a pregatit pentru libertate dar s-a izbit de un recif indiferent de silicon.
Dan Goanta s-a nascut la Turnu Severin, in 1955. A facut studii tehnice si de constructii, ca atitea mii de tineri care au crezut ca pot iesi, astfel, de sub lespedea toxica a socialismului. A lucrat pe santiere si, acolo, si-a intarit instinctul solitar si curaten
