Miercuri a fost ziua in care doi oameni au reusit sa fie perfect odiosi: Dan Voiculescu, zis Felix, si Sorin Rosca Stanescu, zis Deleanu. Zisele apartin Directiei Securitatii Statului.

Dan Voiculescu. Cu apasata grija pentru poporul roman, domnul Voiculescu a iesit miercuri cu ceea ce ameninta a fi dovada ca Monica Macovei, potential comisar european, a facut politie politica: un fluturas de juma’ de palma, pe care stateau o stampila si o mizgalitura, ambele indescifrabile. Celelalte rubrici ale autorizatiei de perchezitie au ramas pina in ziua de azi necompletate.

Domnul Voiculescu nici macar nu mai stia in ce an a fost emis documentul, drept pentru care, in conferinta de presa, a apelat la vremelnicul sau scutier, Codrin Stefanescu. De ce i-am crede pe cei doi ca era 1984, si nu 1983 sau 1985, domnii Voiculescu si Stefanescu nu ne-au mai spus, ca s-au retras demni si au lasat intrebarile legitime ale ziaristilor sa se loveasca inutil de pereti.

Am incercat sa obtinem de la domnii conservatori o copie a documentului. In mod suspect, nu ni l-au dat. Cind, in cele din urma, l-am obtinut, le-am inteles reticenta. Primul gind m-a dus la parul alb al domnului Voiculescu: ia uite, om batrin, ce prostii a ajuns sa faca...

Pentru ca nici unui ajutor de ziarist nu-i este permis sa iasa in public cu o asemenea dezvaluire, decit cu riscul de a fi trimis imediat la vindut ziare.

Or, un politician de talia - atita cita e - domnului Voiculescu ce face? Anunta de-o saptamina mari dezvaluiri, se cutremura pe un ton lugubru ca a trebuit sa astepte citeva luni marea bomba ca sa nu ne ruineze integrarea (multam, dom’le, mare boier ca te-ai abtinut atit) si la final ne serveste margica.

Ne-o flutura pe la nas si, pina a ne dumeri despre ce-i vorba, incepe: cutremurator, atentat grav la drepturile omului, politie pol