Catelul care dadea din cap de pe bancheta din spate a Daciei a fost inlocuit cu tunningul. La vremuri noi, gusturi noi. Cel mai bun exemplu este cel personal. Nu vrem podoabe mai mari decat noi, dar mai cadem cateodata in pacatul impopotonarii inutile. Si, cand ai in dotare un "chinez", e tare greu sa nu-l impodobesti dupa cum e moda.
Noi avem o Dacie. Un break cam busit de rugina. O masina buna pentru noi, pentru ca isi face treaba si costa putin intretinerea ei. Cand am cumparat-o, pe locul din dreapta masina era impodobita cu un covoras de bile din lemn. Bile albe, iar masina, tapitata intr-o culoare inchisa. Cam kitsch ni s-a parut noua atunci, dar am mers mai departe cu covorasul la spate gandindu-ne la rolul lor terapeutic. I-am zis "Mister Li" masinii noastre, din plictiseala, nu pentru ca am fi simtit nevoia sa o alintam. Ne-au inspirat farurile alungite ca niste ochi de chinez. Dar si la sanchi, razand de cei care isi alinta "carutele" motorizate dintr-un exces de sensibilitate pe care nu l-am inteles.
DAR CU DAR⦠Nici nu-i schimbasem numerele temporare lui Mister Li, cand frate-meu, cu un aer intelept-victorios instaleaza pe bord un suport pentru telefonul mobil. Lucios de nou ce era, "estetic" pe cat ii permitea griul sau metalizat sa fie. Nu ca as obisnui eu, soferul, sa-mi tin telefonul altundeva decat in buzunar, dar accesoriul mi s-a parut nu doar inutil, ci si de prost-gust. Cum sa-i ranesc insa orgoliul lui frate-meu si sa-i trantesc in fata cruntul adevar? Dupa vreo doua zile mi-a venit ideea salvatoare: am lasat suportul schiop de un piciorus, astfel ca a devenit inutilizabil si bun de aruncat la gunoi. Ura! De atunci am refuzat cu obstinatie toate "darurile" estetice pe care se ofereau sa ni le faca pentru masina rudele sau prietenii, calatori de ocazie cu break-ul nostru. O singura podoaba am gasit potrivita pentru Mister Li. U
