Daca am fi urmat recomandarile presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Durrao Barroso, marti ne-am fi bucurat, miercuri am fi sarbatorit si de joi ne-am fi apucat din nou de treaba.

De bucurat insa nu am stiut sa ne bucuram, pe de o parte pentru ca am pierdut obisnuinta, iar pe de alta parte pentru ca nici oamenii politici, nici ziaristii nu reusesc sa iasa din morisca mistuitoare a disputelor politice interne.

Este adevarat ca jurnalistului ii sade bine sa fie critic la adresa autoritatilor, dar si mai bine-i sade sa fie onest.

Iar un minimum de onestitate ne obliga sa recunoastem faptul ca, pentru prima oara in ultimii 17 ani, Romania are un guvern apreciat in Europa, desi nu a cheltuit milioane de euro pentru a-si promova imaginea; ca, in ciuda disputelor feroce dintre liberali si presedinte, guvernul a reusit sa indeplineasca la un nivel satisfacator cerintele Comisiei Europene, astfel incat acum inaltii oficiali

europeni considera ca perceptia Romaniei in unele state a ramas in urma realitatii romanesti.

Este incurajator sa constatam ca Romania se prezinta mai bine decat rezulta din talk-show-uri, dar nu avem voie sa neglijam problemele de imagine pe care le mai avem in Europa, mai ales in Germania, tara in care Bundestagul nu este dispus sa ratifice

Tratatul nostru de aderare fara o cercetare amanuntita a garantiilor pe care le pot oferi guvernantii de la Bucuresti cu privire la rezolvarea problemelor ce raman monitorizate, in continuare, de Comisie.

Din aceasta perspectiva, ar fi catastrofal ca parlamentul sa continue sabotarea proiectului de lege privind infiintarea Agentiei Nationale pentru Integritate, punand guvernul in situatia penibila de a recunoaste ca nu a fost in stare sa-si indeplineasca un angajament important asumat in fata forurilor europene.

La defi