Munca Iulianei Cristea e visul oricarui copil: sa jongleze cu trafaletul, spaclul si gletiera, acoperind peretii cu glazuri colorate, fara nicio restrictie. Practic, orice e posibil, mai ales cand sevalet e peretele unei camere. Dar joaca ei inseamna o tehnica serioasa, cu efecte neasteptat de placute asupra privirii.
In ochii zugravilor nu e zugrav, pentru pictori nu poate fi pictorita. De aceea, Iuliana Cristea isi spune "'artist aplicator' care se pricepe la diverse 'artificii zugravesti'". Niciuna dintre aceste denumiri nu e "oficiala" sau recunoscuta, dar, pe de alta parte, nici tehnica ei nu e una obisnuita. Un artist care picteaza cu spaclul sau trafaletul, trasand pe pereti dungi, flacari, fluturi, evantaie sau valuri, cu efecte 3 D, in functie de inspiratie, isi asuma acest risc.
Iuliana Cristea lucreaza fara manusi, ca sa "simta" vopseaua, mai intai pe niste planse de rigips, pe care isi "face de cap", creand modele ton pe ton sau imbinand culori si texturi (vopsea lavabila, tencuiala, stucco). Schimba trafaletul cu un spaclu, spaclul cu pensula sau un fier de glet, cautand mereu efecte noi. De obicei, rezulta niste planse care servesc la prezentarile de la targuri, unde participa in calitate de angajat al fabricii de vopsele Fabryo. Povesteste amuzata ca cineva a intrebat-o de curand cine e autorul acestui tablou si ea a fost nevoita sa-si dezamageasca admiratorul, spunandu-i ca nu e tablou, ci un tip de zugraveala.
Dar nici chiar cei "in tema" nu se sfiesc sa-i ceara autograful pe micile "opere de arta" rezultate din "joaca" ei, iar mesterii si arhitectii se aduna curiosi in jurul sevaletului pe care lucreaza la targurile de specialitate. Iuliana zambeste: spre deosebire de artisti, ea stie ca nu poate pretinde drepturi de autor intr-un domeniu atat de "alunecos". Se consoleaza cu gandul ca modelele pot fi furate, dar tehnica - mai gre
