Am scris de curînd, în Cotidianul un articol de opinie despre decoraţia pe care mitropolitul Sibiului, Streza, i-a acordat-o lui Gigi Becali. Crucea Andrei Şaguna, care era destinată numai feţelor bisericeşti, a ajuns în panoplia lui Gigi, în urma unei donaţii de un milion de euro pe care el a făcut-o mitropoliei locale. M-a scandalizat această formă de recunoştinţă, cu pronunţat iz de simonie. Mitropolitul îi putea mulţumi verbal lui Gigi Becali, putea aranja să fie televiziunile de faţă sau, cum se obişnuieşte, putea da un cuvios ordin ca numele lui Becali să fie înscris la vedere pe vreun perete al catedralei mitropolitane, ca generos donator. Cum însă mitropolitul n-a dat de la el, ci din partea Bisericii, l-a răsplătit pe patronul "Stelei" şi al Partidului Noua Generaţie cu Crucea şaguniană, tăvălind această onorabilă distincţie în dubioasa reputaţie a lui Becali şi în ortodoxismul lui de tarabă.

Bănuiam că Gigi Becali are admiratori pentru că "dă" la lume şi construieşte biserici, bănuiam şi că apărătorii din principiu ai Bisericii Ortodoxe se vor supăra, fiindcă mi-am permis să mă leg de mitropolitul Streza. Dar nu m-am aşteptat să fiu bălăcărit în toate felurile fiindcă mi-am permis să nu cred că Becali are ce căuta în fruntea sondajelor de opinie, ca personaj politic.

Cu ce e mai prejos Gigi decît oricare dintre politicienii care defilează azi în România? El dă, nu cere. Iar dacă ridică biserici şi face donaţii merită aprobare şi admiraţie, nu articole care să-i conteste bunele intenţii. Becali nu e un cumpărător de conştiinţe, cum mi-am permis să afirm, ci o persoană care a luat în serios ideea binefacerii cu mult înainte de a-şi face partid.

Toate aceste afirmaţii nu veneau din partea unor cetăţeni neinstruiţi, ci păreau enunţate de persoane care la adăpostul anonimatului exprimau puncte de vedere ale unor, măcar,