Femei, fotbal şi atât

Una din cele mai subtile apariţii feminine, aflate la propriu în marginea literaturii, o regăsim în fragmentele memorialistice ale lui Gheorghe Grigurcu referitoare la înmormântarea lui Camil Petrescu. (Publicate în TRIBUNA, nr.95, anul V, 16-31 august 2006). Intrată pe neaşteptate în sala de şedinţe a Academiei, unde era depus sicriul scriitorului, misterioasa doamnă pare mai curând o prezenţă posibilă decât una credibilă: "Am văzut-o şi pe celebra necunoscută, acoperită de voaluri negre, care a apărut la rampă doar o clipă spre a depune pe pieptul decedatului un buchet de flori. A fost, de bună seamă, ofranda, de speţă categorială, a femeilor, pentru marele lor adorator, pentru cel ce, în cinstea graţiei lor şi-a sublimat pasionala atracţie în analitice poeme. Se cuvenea a rămâne anonimă, impersonală, precum o fiinţă ce oficiază un act sacerdotal." Dacă lucrurile stau într-adevăr aşa, departe de explicaţii pragmatice şi de identificări precise, merită să închidem ochii şi să ne îndrăgostim brusc de acea doamnă de la 1957.

Dedicat fotbalului, numărul din iulie 2006 al revistei TOMIS, e un foarte eficace generator de mici autoficţiuni. Povestioare hazoase sau uşor grandomane, egolatre, în care aproape toţi cei chestionaţi îşi descoperă nemaipomenite veleităţi sportive. Cariere întrerupte ori refuzate, goluri spectaculoase, fanatisme fără vârstă ş.a.m.d. se repartizează uniform în rândurile semnate de Liviu Ioan Stoiciu, Ştefan Caraman, Octavian Soviany, Nicolae }one, Nicolae Iliescu, Robert Şerban, Mihai Vakulovski, Şerban Foarţă, Marius Ianuş. Ultimul dintre ei e şi cel mai întreprinzător. Propunerea sa managerială, adresată lui Zinedine Zidane are toate atributele firescului: "Aştept campionatul de fotbal ca pe o boală/pentru că mă gândesc la tine şi la ce-ai fost tu/.../pasele tale din vârful bocancului