Totuşi, chiar în disciplinele socio-umane pe care le-aţi plasat în prima categorie există o componentă naţională. S-a pretins de către mulţi participanţi la discuţie că studiile româneşti nu prea îşi găsesc locul în reviste internaţionale şi la edituri internaţionale.

S-au dat într-adevăr unele exemple plauzibile în această privinţă. Cineva chiar m-a apostrofat batjocoritor: la ce revistă internaţională să trimit un articol despre Cârlova? Dar ideea că, în general, problematica românească nu şi-ar avea locul în alte reviste şi edituri decât cele din România este falsă şi păguboasă. În revistele internaţionale de lingvistică sau de literatură apar mereu articole privind idiomuri locale sau literaturi locale. Totul depinde de modul de tratare; într-un larg context cultural-istoric sau într-un mod parohial.

Puteţi exemplifica?

În cel mai recent număr al revistei "Poetics Today" (vol.27, nr 1,2006, p.35-66), se află articolul Cristinei Vatulescu "The politics of estrangement; tracking Shklovsky's device through literary and policing practices", în care jumătate din articol se ocupă de relaţia dintre estetică şi politica alienării în "Jurnalul fericirii" şi în "Monologul polifonic" ale lui Nicolae Steinhardt, în contextul Est-european al problemei (Brecht, Shklovsky, Brodsky etc.). Aceeaşi autoare a publicat în "Comparative literature" 56, 2004, p.243-261, un articol despre impactul poliţiei secrete în viaţa literară, în Uniunea Sovietică şi în România. Mariana Tuţescu este membru în Comitetul ştiinţific al revistei "Revue de linguistique romane" publicată la Zürich, iar numele ei a putut fi întâlnit de mai multe ori în reviste franceze de lingvistică. Despre relaţia dintre identitate şi globalizare, cu aplicaţie la cultura românească, am scris în "Semiotica"(2004). Acestea sunt exemple dintre cele mai recente, altfel sunt mult mai m