Royal Shakespeare Company propune ca fiecare elev care urmeaza scoala in Marea Britanie sa fie obligat sa asiste la cel putin un spectacol cu o piesa de Shakespeare. Astfel, cred unii oameni de teatru, va fi inlaturata convingerea ca dramaturgul britanic este plicticos, de pe alta lume, greu de inteles. Autorul unui articol din ziarul The Guardian isi foloseste experienta personala pentru a discuta perspectivele si eventualele rezultate ale initiativei. Marcel Berlins a invatat in Africa de Sud, lectia despre Shakespeare i-a fost predata de un profesor obosit: el n-a facut nici un efort ca sa trezeasca interesul elevilor, de unde o plictiseala durabila, care a determinat atitudinea fata de clasici a maturilor, fideli acestei amintiri. Nici pasul urmator nu i-a apropiat pe elevi de substanta operei. La teatru au vazut - cu clasa - un spectacol cu Henric al
V-lea (text studiat si la ore), actiune menita sa-i conduca spre intelegerea specificului artei teatrale si sa-i faca a parasi, astfel, torpoarea si indiferenta. Asa s-a si intamplat, dar in alt sens decat in cel avut in vedere: interpretul rolului titular evolua in pielea goala, doar cu organul sexual acoperit. Prima lui aparitie a starnit chicoteli sonore, ragaieli, rasete nervoase si alte sunete: toate la un loc au creat o rumoare de stadion. Nimeni nu mai era atent la ce se spunea pe scena, fiecare miscare a interpretului principal, cu rezultate in partea de jos a trupului, starnea un nou val de hohote de ras.
Nu trebuie sa calatoresti pana in Anglia pentru a fi martor la fenomene asemanatoare. Reactiile salii la imaginile si metaforele scenice sunt ca pe stadion, nimeni nu mai pare preocupat de viata sufletului, miscarile trupului sunt insotite de incurajari si de comentarii. Poate ca e bine asa, problema e daca, odata ce va disparea obligatia, adolescentii-viitori tineri si tinerii-viitori adul
