Influenţa masivă a englezei, după 1989, în cel puţin cîteva zone ale limbii române actuale (comunicare electronică şi informatică, finanţe, publicitate, politică, divertisment, limba tinerilor) este un fapt evident şi perfect similar celor petrecute în restul Europei de est. Diferenţele încep să apară doar dacă observăm mai atent modul în care în acest fenomen interferează datele pur lingvistice (proprietăţi structurale ale limbii) cu datele ideologice şi culturale. Atitudinile şi evaluările - rezultatul unei istorii mai mult sau mai puţin recente, dar şi zona cea mai imprevizibilă pentru lingvist - influenţează în mod clar procesul de asimilare a anglicismelor. În spaţiul românesc, atitudinea favorabilă englezei şi anglicismelor este evidentă. În ciuda unor lamentaţii despre invazie, bombardament, colonizare etc., cele mai multe voci care se afirmă în spaţiul public se arată moderate şi critică prudent nu fenomenul în sine, ci doar excesul manifestărilor sale.

În cursul anului 2005 a avut loc o luare de poziţie semnificativă în legătură cu dublarea desenelor animate: a fost lansată o petiţie on-line, iniţiată de elevii unui liceu din Bacău şi de profesoara lor de engleză. Cazul este cunoscut: textul, cu titlul Salvaţi-l pe Tweety, cerea să se renunţe la dublarea în română a desenelor animate prezentate la televizor de canalul Cartoon Network; dublarea desenelor animate e de altfel un fenomen relativ recent, canalele respective transmiţînd iniţial, prin cablu, doar în engleză. Cererea (aflată pe site-ul http://www.petitiononline.com/ tweetysa/petition.html) a fost semnată până la ora actuală de 23.634 persoane. Site-ul conţine şi numeroase comentarii ale semnatarilor: acestea mi se par simptomatice şi utile pentru o analiză a atitudinilor actuale faţă de limbă în general şi faţă de engleză în mod special. Petiţia nu a avut nici un efect (pentru că cerea