Ferenc Gyurcsany se afla cu spatele la zid. Cei dornici a-l linsa nu mai sunt doar extremistii, skin-heads-ii sau huliganii microbisti - initiatorii violentelor din primele seri ale demonstratiilor de la Budapesta.
Furia anticomunistilor impotriva actualului sef de guvern este la fel de mare, pe motiv ca un fost lider inflacarat al tineretului marxist a ajuns milionar de pe urma exploatarii relatiilor avute cu diverse institutii ale statului.
Iar acum, victimele economice ale tranzitiei - buni de plata in vederea reducerii deficitului bugetar imens al tarii - striga, la randul lor, in corul celor care doresc capul lui Gyurcsany.
Varianta scurgerii voite a inregistrarii audio cu admisiunea premierului de a fi mintit electoratul de dimineata pana seara in ceea ce priveste trista realitate economica pare neverosimila, dar buclucasa inregistrare va constitui, indiscutabil, o certa si durabila sursa de furie pentru maghiari, care-si vor aminti de vorbele sale ori de cate ori se vor vedea nevoiti sa mai stranga cureaua.
Poate ca Gyurcsany se gandea, in acele momente de admisiune, chiar la varianta unei retrageri Ð dramatica plecaciune de final si... gata! Dezastrul ramane pe capul altora, in timp ce el este liber sa faca ce-i pofteste inima.
Inevitabil, gandul te duce la asemanarile, dar si la deosebirile fata de Romania. Tehnocratii si tinerii lupi socialisti maghiari s-au dovedit, pe parcursul anilor, personaje puternice, demne de luat in serios, in pofida faptului ca intreaga lor cauza poarta urmele sangelui din 1956.
Colegii romani au esuat in a-si crea un lobby puternic, in mare parte din cauza modului in care s-a incheiat capitolul partidului unic. In Ungaria, ex-comunistii adepti ai modernizarii au reusit sa cada la pace cu o buna parte din intelighentia tarii Ð demers ce le-a permis socialistilor adjudecare
