Printre numeroasele festivaluri care anima viata teatrului romanesc - in genere, nu tocmai pasionanta - si-a facut de curand aparitia unul inedit (daca va vine sa credeti): Festivalul Dans.Miscare.Teatru, a carui prima editie s-a desfasurat, la mijloc de septembrie, la Gheorgheni. Un loc, altminteri, predestinat, se poate zice, pentru tot ceea ce inseamna inovatie, prospetime, curaj artistic, pentru ca aici fiinteaza Teatrul Figura Stadio, conceput ca avanpost al artei scenice dezbarate de prejudecati si conventii. Al artei scenice adevarate.

Intemeiat, la inceputul anilor 1980, de un grup de actori amatori - adica iubitori (de arta) - al carui "suflet" era regizorul Laszlo Bocsardi (pe atunci, si el, diletant), noul teatru a izbutit, inca de la primele sale spectacole, sa le ofere locuitorilor inghetatei urbe harghitene (Gheorgheniul, oras industrial, e situat aproape de polul frigului din Romania) caldura si lumina entuziasmului unor tineri pentru care a juca pe scena insemna a te darui fara rezerve, a lupta cu obstacolele de tot felul, dar si cu propriile limite, a incerca, mereu si mereu, altceva, altcumva. Acest spirit indraznet, fierbinte si nelinistit s-a pastrat chiar si dupa ce trupa fondatoare s-a destramat (unii dintre membrii ei plecand, impreuna cu Bocsardi, la Teatrul "Tamasi aron" din Sfantu Gheorghe, altii vazandu-si de meseriile initiale, la Gheorgheni sau in alte orase) si chiar si dupa ce teatrul - atestat, intre timp, ca institutie profesionista - s-a izbit de nenumarate greutati administrative, cea mai grava fiind lipsa unui sediu autonom (in Casa de Cultura, unde domiciliaza, se manifesta - foarte sonor - si o discoteca). S-a pastrat si a rodit. Astazi, Figura Stadio din Gheorgheni e un ansamblu alcatuit din actori la fel de tineri si de entuziasti ca si cei de-acum 20 de ani si care, sub directoratul regizorului Laszlo Bares (urmandu-