Numarul 9 al lunarului Cuvantul vine cu o veste proasta pentru toti cititorii si colaboratorii acestei reviste cu staif intelectual. Editorialul semnat de Mircea Martin, intitulat Scurt bilant si bun-ramas, se incheie printr-un Post Scriptum ce anunta un "gentlemen disagreement" intre redactie si conducerea Editurii Cuvantul, soldat cu demisia intregii echipe redactionale.
"Iesim din peisaj - scrie Mircea Martin - cu regretul ca mesajele noastre n-au putut ajunge la un public mai larg si ca ne-au ramas nu numai destule proiecte neduse pana la capat, ci si inca multe altele in stadiul de pura potentialitate".
Nu ma indoiesc ca alte si alte proiecte ar fi fost materializate de colegii de la Cuvantul. Daca inainte de venirea profesorului Mircea Martin aceasta publicatie era (scuzati termenul neacademic) o "varza" publicistica, noua serie s-a impus imediat pe piata noastra culturala. Seriozitatea fara morga, fundamentarea si largirea conceptului de cultura (deschis si catre "stiintele tari"), filtrarea critica a aparitiilor editoriale, impartite pe domeniile de care apartin, numerele tematice ale revistei, acoperite prin contributia tuturor colaboratorilor constanti: iata elemente care faceau din Cuvantul o revista cu totul aparte in "peisaj". Pledand pentru coeziunea intelectualilor, directorul ei incuraja totodata diferenta de opinii, exprimate insa in tonul civilitatii. Ca si la un alt mensual de calitate, Idei in dialog, dar cu ceva mai mult nerv publicistic, polemicile si schimburile de opinii gaseau in Cuvantul un spatiu intelectual ideal.
Nu prea inteleg de ce lucrurile bune din Romania sunt lichidate din fasa sau stopate pe parcurs, in timp ce mizeriile colorate si tipatoare, emisiunile decerebrate, publicistica de doi bani prolifereaza monstruos. Nu prea pricep de ce intelectuali straluciti sunt obligati sa se ocupe de marketing-ul si difuzarea
