- Diverse - nr. 192 / 29 Septembrie, 2006 "Daca n-ai un batran, sa-l cumperi!", indeamna proverbul strabun. Dintotdeauna, cinstirea mai varstnicilor ne-a fost litera de lege nescrisa, perpetuata prin generatii si respectata cu strictete de toti cei crescuti si educati in spiritul valorilor umaniste. Asadar, componenta a unei traditii cu radacini adanci si viguroase in trecutul acestui pamant. Pana nu demult, relatia tanar-varstnic presupunea si supunere neconditionata: "tanarul" de 60 de ani se supunea orbeste "patriarhului" familiei, neindraznind nici sa cracneasca, necum sa-l contrazica! Mai nou, o lume si o vreme in schimbare, care nu ne ocoleste nici pe noi, impune reconsiderarea relatiei, respectiv a ideii de "negociere" a varstei inalte. Dar, chiar daca experienta varstnicului nu intotdeauna si nu in toate acopera setea de informatie a tanarului, ramane nenegociabil respectul datorat persoanelor urcate prin varste, veritabile modele _ dascali chiar! _ care ne invata aplecarea spre munca, simtul acut al datoriei si dragostea de tara, devotamentul pentru familie si atasamentul fata de urmasi, pana la sacrificiu, la anularea sinelui. De 23 de ani, respectul pentru varstnici s-a globalizat; intreg mapamondul isi omagiaza "batranii", rezervandu-le chiar o zi speciala din calendar, din anul 1983, prima zi de octombrie este consacrata ca ZI INTERNATIONALA A PERSOANELOR VARSTNICE. La 1 octombrie, omagiem contributia persoanelor varstnice la progresul societatii, disponibilitatea si capacitatea acestora de a construi o societate moderna, aportul concret si distinct al acestora in familie si in comunitatile carora le apartin. O societate democratica trebuie sa fie o "societate pentru toate varstele", incumband drepturi si responsabilitati clare, condusa de principiul reciprocitatii si al echitatii. Avem datoria nu doar sa recunoastem acest principiu, ci si sa intreprind