Comentariile Papei Benedict al XVI-lea din 12 septembrie din Germania sint deja binecunoscute. Au iscat numeroase controverse, retalieri din partea credinciosilor musulmani, proteste si cereri pentru retragerea lui Benedict din Scaunul Pontifical. In principiu, Suveranul Pontif a incercat sa fie diplomatic si sa se delimiteze de cuvintele imparatului Manuel al II-lea Paleologu, prin marcarea clara a citatului cu expresiile uzuale "citez" si "am incheiat citatul". Din pacate, Papa a uitat mai apoi sa prezinte si pozitia invatatului persan cu care Paleologu se afla in dialog, acoperindu-se in felul asta de furia musulmanilor din intreaga lume.

Nu am de gind sa comentez atitudinea conservatoare cu care Benedict al XVI-lea s-a facut deja remarcat si sub egida careia are de gind sa isi conduca turma de credinciosi. Ea i-a creat deja atit dusmani aprigi in rindul liberalilor si simpatizanti fanatici in rindul conservatorilor din rindul Bisericii Catolice. Vreau numai sa remarc faptul ca din pozitia pe care o are Papa Benedict trebuie sa arate mai mult discernamint in alegerea surselor medievale pe care le citeaza, avind in vedere ca institutia pe care o conduce nu are tocmai o istorie publica de invidiat in rindurile musulmanilor. Asta pe de o parte. Pe de alta, a folosi cuvintele unui imparat bizantin pentru a cere un dialog inter-religios, mi se pare mai mult decit ridicol. Nu faci apel la dialog prin a arata ca in trecut partile implicate au fost atit de dusmanoase una fata de cealalta incit s-au atacat reciproc timp de secole. Nu incepi cu o referinta la trecut pentru a repara viitorul.

Cuvintele Papei Benedict au aprins din nou spiritele credinciosilor musulmani de pretutindeni dupa ce de-abia se ostoisera putin dupa scandalul caricaturii Profetului Mahomed din Danemarca. Ceea ce mi se pare mie ca ar trebui sa inteleaga liderii spirituali precum