Asadar, ceea ce stiam sigur ca se va intâmpla s-a intâmplat; dar eticheta cere sa simulam surpriza si entuziasmul; ceea ce si facem, cu stângacie si fraze conventionale. In schimb, asteptam, cu bucurie si nerabdare, desagii cu euroi. Sintagma „am intrat in Europa“ trebuie reformulata; am reintrat in Europa. Optiunea europeana a fost formulata de generatia pasoptista; anularea acestei optiuni s-a facut prin brutalitate in 1944. Urmasii celor care au facut-o atunci s-au straduit si in zilele noastre sa intârzie asezarea noastra acolo unde ne este locul. Nici sintagma „trebuie sa fim mândri, bla, bla, bla“ nu mi se pare potrivita decât daca vom considera ca intrarea in UE este o favoare si nu legitimarea unei stari de lucruri reala. Eu zic ca din contra, ar trebui sa ne fie rusine ca am acceptat ca niste incapabili sau neispraviti sa faca totul ca sa fim ultimii admisi, si de abia dupa ce ne-am confirmat situatia de tara foarte saraca. Iar putinele personalitati politice care au facut ceva pentru aderare sunt ponegrite si blamate, in timp ce escrocii dureaza imperii financiare pe cai care ocolesc Justitia, care fiind oarba nu aude nimic. Faptul ca s-a facut anuntul oficial nu inseamna mare lucru, in situatia in care clasa politica este aceeasi; cum n-a facut mai nimic pâna acum, e greu de crezut ca se va schimba brusc de la 1 ianuarie. Speranta ca UE va fi un fel de vizitiu care ne va biciui sa alergam mai repede e partial credibila. Statele europene au si ele multe directii pentru care ar avea nevoie de vizitii nemilosi. (Si tare mi-e teama ca influentele vor fi reciproce.) Alegerile anticipate, care tot se vântura, n-ar insemna decât o noua redistribuire a unei clase politice care s-a dovedit, in cea mai mare parte, debila, incapabila sau chiar cupida. E ca si când un om care merge greu ar schimba pantoful din piciorul stâng in cel drept si invers. Trebuie schimbata c