Cu un tata dentist am avut parte de invataminte directe despre carii. Pe linga lectiile de igiena orala (in familia noastra nu puteai sa ai gingii singerinde), am fost, impreuna cu fratele si surorile mele, cobaii tatei pentru noi procedee dentare. Am petrecut zeci de minute aplecata deasupra chiuvetei din cabinet cu vreun lichid pe baza de fluor curgindu-mi din gura atunci cind parintele meu exersa aplicarea vreunui tratament de plombare. In timpul liceului am si lucrat in cabinet pe post de asistenta si ce-am vazut acolo in calitatea mea de "domnisoara cu aspiratorul" m-a facut sa folosesc ata dentara cu religiozitate.
Unul dintre aspectele cele mai interesante legate de dinti in Statele Unite este ca oamenii sint obsedati de ei. America este singura tara din lume in care protezele de corectare a dintilor (braces) sint nu numai absolut de rutina, dar sint si omniprezente. Se poate spune ca ele sint un ritual de trecere pentru adolescentii americani. Cind a trebuit sa le port la 13 ani erau plictisitoare. Argint cu benzi din cauciuc. Dar cind le-a venit rindul surorilor mele, cu sase ani mai mici decit mine, au putut sa aleaga dintr-un curcubeu de culori. Si cum atit sirmele, cit si benzile de cauciuc trebuie schimbate o data la doua luni, tinerii pot alege sa foloseasca, de exemplu, culorile liceului pe timpul toamnei, la inceperea anului scolar (liceele americane au culori care le reprezinta, precum si o mascota). Pot sa alterneze galben si albastru, negru cu portocaliu, si altele asemenea. Se intimpla citeodata sa ai un soc cind vreun adolescent iti zimbeste tandru, mai ales cind, la prima vedere, pare sa aiba o cantitate enorma de spanac ramasa intre dinti, de la prinz. Si cu toate astea, lor le place la nebunie. Pe vremuri, protezele respective erau pentru tantalai. Acum sint cit se poate de cool.
Pe linga indreptare si corectare, american
