O cladire ciudata dintr-un cartier vechi al municipiului, uitata de vreme si ignorata de autoritati. Asa ar putea fi descris in cateva vorbe Observatorul Astronomic din Timisoara, care de aproape o jumatate de veac lupta sa supravietuiasca unei austeritati crancene. In mijlocul unui superb parc din zona Balcescu, ce se intinde pe 1,6 ha, dar in care vegetatia a fost lasata sa creasca la voia intamplarii, se afla o constructie mai putin obisnuita deasupra careia este asezata o cupola argintie. Multi dintre locuitorii orasului nici nu stiu macar ce se afla acolo, deoarece mica placuta instalata la intrare poate sa treaca usor neobservata. Ideea infiintarii unui observator astronomic ne intoarce mult in timp, pana in anii 1940, atunci cand cercetatorii de la Observatorul din Cluj, refugiati in Banat din cauza razboiului, au descoperit aici niste conditii excelente pentru amplasarea unei asemenea obiectiv. Justificarea infiintarii observatorului a oferit-o crearea, in 1948, a Institutului Pedagogic din Timisoara, a carui menire a fost pregatirea cadrelor didactice pentru invatamantul mediu. Facultatea de matematica si fizica a Institutului cuprindea in planul de invatamant si un curs de astronomie. Astfel, cursul a inceput in 1950, cu studentii anului II si inca de la primele ore a putut sa fie completat cu cateva lucrari de observatie ce au fost efectuate cu un prim lot de utilaje. O problema deosebita a fost construirea cladirii in care urma sa aiba sediul noul Observator. Spatiul trebuia sa fie suficient de mare pentru a permite dezvoltarea ulterioara a constructiei. Din pacate, de 50 de ani aceasta extindere a ramas doar in stadiul de proiect, deoarece autoritatile nu au miscat un deget. De asemenea, zona trebuia sa fie ferita de fumul fabricilor si al uzinelor din oras, pentru a se evita alterarea vizibilitatii si deteriorarea oglinzilor telescoapelor. Astfel, lo