"Occidentul va fi îngenuncheat dacă Pakistanul nu cooperează cu voi. Asta e tot ce aş vrea să vă spun. Pakistan este principalul vostru aliat. Dacă n-am fi de partea voastră, n-aţi reuşi nimic. Să vă fie foarte clar. Iar dacă ISI (serviciile secrete pakistaneze) nu sunt cu voi, veţi eşua." În ciuda tonului arogant-ameninţător, declaraţia făcută sâmbătă pe postul de radio BBC de către preşedintele Pakistanului, generalul Pervez Musharraf, reprezintă mesajul unui lider disperat, aflat literalmente cu spatele la zid. În acelaşi timp, ea reflectă o realitate care provoacă frisoane la Washington şi în celelalte cancelarii occidentale, în contextul în care strategia anti-teroristă a Statelor Unite în Asia se sprijină aproape în exclusivitate pe umerii lui Musharraf. Scaunul generalului, aflat la conducere de şapte ani, se clatină ameninţător, şi există toate şansele ca înlăturarea de la putere a lui Musharraf să dea o lovitură mortală eforturilor Casei Albe de a zdrobi mişcarea de insurgenţă din Afganistan, care a atins nivelul cel mai virulent din anul 2001 încoace. Şubrezirea poziţiei liderului de la Islamabad (obligat de americani, după atentatele din 11 septembrie, să renunţe la colaborarea cu talibanii derulată prin intermediul ISI), a devenit evidentă în ultimele luni, el fiind supus unor critici acerbe venite atât din străinătate, cât şi din interior. Astfel, Statele Unite şi Afganistanul l-au acuzat pe Musharraf că nu depune destule eforturi pentru a stopa înfiltrarea talibanilor de-a lungul graniţei afgano-pakistaneze, în timp ce India a blamat implicarea serviciilor secrete de la Islamabad în organizarea atentatelor din iulie 2006 de la Bombay, soldate cu 186 de morţi. Pe plan intern, Musharraf face obiectul unor presiuni enorme din partea diverşilor actori politici, nemulţumiţi de dictatura sa. Dacă partidele pro-democraţie doresc eliminarea implicării arma