Opt ore pe zi - intrerupte doar de servirea mesei - impunge pânza cu acul. Zi de zi, saptamâna de saptamâna, luna dupa luna, de mai bine de zece ani, coase goblenuri. Nimic de mirare pâna aici. Doar ca persoana care se indeletniceste cu aceasta migaloasa meserie este barbat si detinut in Penitenciarul de Maxima Siguranta din Craiova. „Cusutul sileste vremea sa treaca mai usor“, zice Petre V. Isi insira lucrarile pe masa din clubul penitenciarului, tragând cu ochiul la supraveghetor. Se misca incet, apatic, asa cum fac toti cei de aici. De ce s-ar grabi, isi zice fiecare, isi zice si Petre. O eternitate in spate, alta in fata. Pentru el - 19 ani, din care, dupa anul calendaristic, trebuie sa petreaca aici vreo 14, cu totul. „Condamnat pentru omor… Am executat cinci, mai am noua“, se prezinta Petre, simplu. Nu da mai multe amanunte, pentru ca nu vrea. A cazut la intelegere pentru un interviu in care sa-si explice creatiile, nu viata. Asa ca-si fereste privirea si trece la subiect. „De zece ani m-am apucat de cusut. Am vazut-o pe sotie lucrând, mi-a placut si am zis sa incerc si eu. Timp aveam - ma pensionasem pe caz de boala, deci nu prea aveam ce face. M-am gândit ca e munca frumoasa, numai buna de stat in casa, altceva decât ce facusem eu pâna atunci“. De meserie e strungar - lucrase ani buni ca prelucrator prin aschiere, la o intreprindere din Craiova. Munca dura, lipsita de orice urma de gingasie ori migala. Cu toate astea, de câte ori se intorcea de la serviciu, Petre nu-si putea stapâni admiratia fata de „tablorile“ din ata de care se tot impiedica prin casa. Picturi celebre, imprimate in culori sterse pe câte un petic de pânza, prindeau viata sub acul sotiei. Ii placeau. Mai târziu, când insuficienta aortica, hipertensiunea arteriala si spondilita anchilitica l-au fortat sa renunte la munca, a avut timp chiar sa studieze pânzele. De câteva ori s-a dus chiar la e