pentru ca, imediat după ceremonie, să alerge să-şi ridice puţinii bani câştigaţi, dar mai mulţi ca anul trecut, şi apoi să intre din nou în atelierul lor."A fost. A trecut... Te simţi pentru ca, imediat după ceremonie, să alerge să-şi ridice puţinii bani câştigaţi, dar mai mulţi ca anul trecut, şi apoi să intre din nou în atelierul lor.
"A fost. A trecut... Te simţi bine când eşti în atenţia colegilor tăi şi când eşti ţintit cu privirea", spune Vasile Mureşan Murivale, premiat pentru ambient-instalaţii. Artistul se află la primul premiu al UAP. "Am aproape 50 de ani. Câteodată sună bine... E un premiu care te înnobilează pentru că este un premiu al profesiei. Creşti în ochii tăi", a subliniat Murivale. Deşi până acum nu a mai fost apreciată de UAP cu premiul cel mare, pictoriţa Silvia Cambir ne-a declarat că întotdeauna a fost liberă să facă ce vrea. "Eu sunt o senioară, am mulţi ani, 82, şi este primul premiu aşa mare; am mai luat astfel de premii, dar mai mici. Reprezintă încununarea unei activităţi, e o mare bucurie, pentru că filialele m-au ales dintre multele talente care sunt în ţara asta şi le mulţumesc". Silvia Cambir, foarte deschisă, ne-a mărturisit că lucrează şi acum la vârsta de 82 de ani. Până în ultima clipă... Silvia Cambir ne-a destăinuit ce va face cu cei peste 40.000.000 de lei câştigaţi: "Trebuie să-mi pun nişte geamuri, să astup nişte găuri...". Nici Aurel Bulacu, premiat pentru grafică, nu se gândeşte să reinvestească banii în artă: "Îmi plătesc întreţinerea, două rate şi un telefon şi s-au terminat!". "E a patra oară când primesc acest premiu pentru grafică. Sigur că are o semnificaţie. Este o împlinire într-un fel a unui an de muncă, de stat în atelier. Din păcate, nu înseamnă foarte mult financiar, pentru că Uniunea e săracă şi întotdeauna premiile se dau în funcţie de sponsorii pe care îi găsim", ne-a mai spus graficianul. Adrian Ilf
