In plina "febra francofona" si cu doar cateva zile inaintea prezentarii "raportului de tara" ce a confirmat aderarea Romaniei la UE, formatiunea politica parlamentara a minoritatii maghiare - UDMR-ul - a aruncat inca o "bomba".
La "Adunarea primarilor din Tinutul Secuiesc" - tinuta sambata, 23 septembrie a.c., la Miercurea-Ciuc -, Marko Bela, liderul gruparii si vicepremier in guvernul Romaniei, a sustinut, nici mai mult, nici mai putin, ca telul "uniunii" este autonomia teritoriala "care ni se cuvine", adica separarea - pe criterii etnice - a teritoriilor locuite de minoritari. Propunerea a starnit, cum era si firesc, stupoare in randul partidelor romanesti, dand apa la moara celor extremiste, ce, de mai multa vreme, denuntau o asemenea - previzibila - iesire. Aflata la guvernare, practic, in toata perioada de dupa rasturnarea comunismului, si cu "stanga", si cu "dreapta", Udmr a obtinut de altfel - printr-un fel de "politica a pasilor mici" - aproape tot ce isi poate dori un partid etnic, pentru minoritatea pe care o reprezinta intr-o tara suverana. "Drepturile minoritatilor" - element important in indeplinirea "criteriului politic" pentru aderarea la Ue - au fost, insa, aplicate exemplar in Romania, fiind chiar mult mai largi decat in alte tari democratice ale continentului. In plus, aplicarea acquis-ului comunitar in problemele descentralizarii si subsidiaritatii asigura posibilitati foarte mari de autogestiune comunitatilor locale (deci si a celor in care grupurile etnice diferite de natiunea dominanta detin ponderea cea mai importanta).
Ce a urmarit atunci, prin aceasta declaratie cu iz separatist, conducatorul Udmr? Marko Bela era - si este - perceput de observatorii vietii politice romanesti drept un "moderat". De ce s-a produs aceasta brusca "radicalizare" ce aliniaza, dintr-o data, formatiunea sa politica la gruparile extremiste, ale caror
