REGIZORI Imparte doar la premiere luminile rampei cu actorul. Este "ochiul din sala". Regizorul.
Despre regizorii promotiei â56 s-a scris suficient. Dar nicidecum despre cine au fost ei candva, studentii pentru care diploma de licenta a fost ca o eliberare si pentru care orice parea atunci posibil, ci mai curand despre unde a ajuns fiecare astazi. Iar dac-as spune despre Radu Penciulescu ca a-nfiintat si-a condus Teatrul Mic sau ca a fost regizorul care a montat in premiera la noi spectacolele "Ciocarlia" de Anouillh, "Doi pe un balansoar" de Gibson, "Tango" de Mrozek, ca "Reconstituirea" lui Pintilie e considerat cel mai bun film romanesc al tuturor timpurilor sau orice despre marii profesori de mai tarziu Valeriu Moisescu si Sanda Manu, as face "elogiul regizorului". Dar in demersul meu, profesorul Horia Deleanu mi-a luat-o cu vreo cativa ani buni inainte. Si-ar fi oricum inutil. S-ar pierde in ultima instanta printre alte zeci sau sute de elogii-perechi, sincere sau de circumstanta, ce le-au umplut rand pe rand o cariera de, iata, cincizeci de ani.
POVESTI. Nici macar un catalog, asa cum o fi fost el pe-atunci, nu sunt prea incredintat ca trebuie sa fac. Chiar daca mirarea fireasca in fata istoriei a multora dintre cei ce-l citesc, un soi de "ia uite cu cine-a fost cutare coleg, ia sa-i vedem filmul ca-i la tv azi", ar fi poate un scop suficient. Dar m-as intoarce fara sa vreau la o clasica, desi binemeritata, mentionare a importantei lor in teatrul romanesc. Prozaic, totusi... Si-atunci de ce sa facem o lectie de istorie? Au facut-o altii, si inca mai bine ca mine. Si-oricum, prefer sa depan povesti...
"Multi dintre noi aveau o strangere de inima cand trebuia sa lucram cu colegii de la regie", tine marturie doamna Sanda Toma vremurilor studentiei. "Desi era firesc sa colaborezi cu ei la spectacole pentru examenele de an, studentii de astazi o
